Ana Udroiu este o actriță de teatru și voce din București, recunoscută pentru versatilitatea sa în interpretare, canto și dans. Absolventă a UNATC și a prestigioasei East 15 Acting School din Londra, Ana îmbină rigoarea tehnică britanică cu o prezență scenică magnetică pe scenele din România.
Din 2017 este actriță a Teatrului Excelsior, fiind aclamată pentru roluri precum Wednesday Addams în musicalul Familia Addams. În paralel, s-a impus ca una dintre cele mai importante voci de dublaj din România, oferind viață unor personaje iconice precum Rey (Star Wars) sau Gwen Stacy (Spider-Man). Cu un palmares ce include selecția în programul „10 pentru FILM” la TIFF 2025, Ana Udroiu reprezintă profilul artistului complet în peisajul cultural actual.
Într-un dialog efervescent, Ana vorbește despre disciplina riguroasă învățată în străinătate, despre provocările de a juca roluri iconice sub presiunea propriului perfecționism și despre cum energia Bucureștiului îi dictează ritmul de artistă „împrăștiată” între repetiții, dublaje și scenă.
Cine este Ana Udroiu atunci când nu repetă replici, nu dublează voci și nu este sub luminile reflectoarelor?
Sunt o fată mereu în căutare de lucruri și aventuri noi. Îmi place să cred că sunt un om normal, destul de ok. Nu-mi plac dramele în afara scenei, deși, ca orice om, se mai întâmplă să te afunzi în ele uneori.
Te-ai născut și ai crescut în București. Cum a influențat energia acestui oraș ritmul tău ca artistă?
Bucureștiul își pune amprenta puternic asupra unui artist. Este un „hub” aglomerat unde se întâmplă enorm de multe lucruri simultan. În București, ești forțat să ai o atenție distributivă și multă energie: trebuie să dublezi o voce, să fugi la repetiții, apoi la evenimente, totul într-o agitație continuă. Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt care să mă descrie astăzi, acesta ar fi: împrăștiată.
Cum a fost trecerea de la studenția din România la cea din Londra (East 15)? Ce ai descoperit despre tine acolo și nu știai aici?
Am trecut de la un oraș agitat la unul de zece ori mai intens. La East 15 am realizat că aveam o perspectivă destul de îngustă. Acolo ești învățat concret elementele meseriei: cum să te „vinzi”, cum să fii disciplinat. Londra mi-a lărgit orizontul asupra a ceea ce înseamnă să fii actor, oferindu-mi o deontologie și o disciplină riguroasă pe care o aplic și astăzi în tot ce fac.
Care este rolul care te-a solicitat cel mai mult emoțional până acum?
Cel mai solicitant rol, ca efort actoricesc, a fost Wednesday Addams. A fost un salt uriaș pentru mine. Am plătit un cost energetic mare pentru că îmi doream enorm să iasă bine, deși uneori simțeam că nu sunt „destul”. A fost un consum imens până am ajuns la nivelul pe care mi-l doream. De asemenea, experiența din Punk Rock este una grea; să retrăiești acele situații tensionate seară de seară implică un cost emoțional real.
Teatrul înseamnă lucru în echipă. Ce calități cauți la partenerii de scenă pentru a simți că spectacolul „vibrează”?
Caut prezența și energia. Caut parteneri care să poată reacționa în timp real la ce se întâmplă, indiferent de context. Îmi amintesc de o seară cu Punk Rock, după moartea subită a traducătorului piesei; atmosfera s-a schimbat total, realitatea s-a suprapus peste ficțiune și totul a vibrat altfel. Acel tip de conexiune autentică este ceea ce caut pe scenă.
Ce îi recomanzi unui tânăr care vrea să dea la teatru acum, în 2026?
Meseria reală de actor este mult mai complexă și mai satisfăcătoare decât simpla notorietate de pe internet. Recomandarea mea este să sondeze adânc dacă e o dorință superficială pentru mirajul celebrității sau dacă chiar asta vor să facă. Munca susținută îți diminuează ego-ul și așază lucrurile de la sine. Nu vă opriți din a căuta moduri noi de a gândi prin cultură.
Pora Daria Alessandra
Membru Departament Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)