Arta în război cu… arta

Am întrebat 100 de studenţi care sunt diferenţele dintre arta teatrală şi cea cinematografică. Unii au răspuns că nu contează la ce te uiţi, ori la o piesă de teatru, ori la un film, actorii pot fi aceiaşi. Alţii au zis că cinematografia este mai de actualitate, adică mai pe înţelesul tuturor ,,la modă”, dar cei mai mulţi au afirmat că modul de transmitere al emoţiilor este mai puternic în cazul teatrului.

Realizând că înainte de a simţi pe pielea noastră adevăratul sens al cuvântului ,,teatru” aveam aceeaşi impresie sumară, ne-am întrebat ,,cum am putut fi atât de superficiali?”. De aceea, am început o analiză pe această temă şi ne-am dat seama că cele două pot fi extrem de diferite; lăsând la o parte faptul că în spate sunt mii de ore de muncă, pentru ca totul să iasă cât se poate de bine, pot fi considerate chiar la poli opuşi.

Artă. Primul lucru care ne vine în minte atunci când auzim acest cuvânt este emoţie, transpunerea sufletului şi a trăirilor prin mii şi mii de metode creative. Este mult mai uşor să transmiţi emoţie ,,live” şi, de asemenea, mult mai frumos de trăit pentru că devii una cu actorul din faţa ta. Fiind şi ei, evident, oameni, pot avea zile bune, zile rele, iar acest lucru se poate simţi în seara reprezentaţiei, ceea ce îţi poate transmite diferite stări. De aceea, poţi merge la aceeaşi piesă de 3 ori la rând şi tot să ţi se pară deosebită. Pe de altă parte, filmul este mereu acelaşi şi poţi pune chiar pauză pentru a întrerupe câteva minute starea indusă.

Mai mult decât atât, pentru ca un film să fie considerat bun, pe lângă o notă de cel puţin 7.5 pe IMDB, trebuie să îndeplinească şi alte câteva criterii, precum: să conţină efecte speciale, cât mai ,,speciale”, o rezoluţie a imaginilor cât mai mare sau să nu aibă micile greşeli precum ,,apariţia subită a unui cameraman în cadru”. Ceea ce vrem de fapt să spunem, este că arta cinematografică este compusă nu doar de actori, ci şi de un regizor bun, cameramani, editori şi aşa mai departe. Însă, în ciuda barierei “de sticlă”, toate reuşesc să trezească în noi emoţie, ceea ce cu siguranţă aperciem a fi: artă.

O altă diferenţă între cele două poate fi considerată modalitatea de atingere a perfecţiunii. “Stop”, “tăiaţi”, “refacem cadrul”, nu sunt sintagme pe care să le fi auzit vreodată pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. De ce? Pentru că atât în viaţă, cât şi pe scenă “the show must go on”. Orice s-ar întampla, de la o cazătură şi până la uitatul replicilor, piesa va continua fără ca nimic să se fi întamplat. Pe de altă parte, în cinematografie, un cadru se poate reface de câteva zeci de ori şi de aceea multe persoane consideră că e mai uşor să fii actor de film. Probabil acesta este şi motivul pentru care actorii de teatru sunt puţin mai mult apreciati.

În concluzie, totul depinde de perspectivă, arta teatrală şi cea cinematografică putând fi foarte diferite şi în acelaşi timp extrem de similare. Paradoxal, nu?

Costina Alina Niculae
Membru al Departamentului Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică

Did you like this? Share it!

0 comments on “Arta în război cu… arta

Leave Comment