Povestea Comediei- din Antichitate pâna în prezent

Comedia, una dintre cele mai vechi specii literare, reprezintă o formă de spectacol, a cărei origine se leagă profund de cultura grecească a antichităţii. În contrast cu tragedia, care pune în prim plan evenimentele pline de măreție și caracterul nobil al personajelor, comedia este orientată către caracterul obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați.

Înainte de a pune sub microscop secretele comediei antice, trebuie să trecem prin cortina mitologiei grecești. Un element foarte important îl constituie muzele, încântătoare ființe divine, atât patroanele artelor, cât și ale științelor, al căror conducător era maiestuosul Apollo, zeu al muzicii și al poeziei. Fără muze, oamenii nu ar fi găsit inspirația creației, nu ar fi cunoscut frumusețea muzicii, a dansului și a artei. O reprezentare a comediei este Thalia, muza poeziei idilice, umanizată ca o fată ce ține un toiag și o mască, elemente definitorii pentru specia noastră.

Origini
Originile comediei grecești sunt la fel de obscure ca și cele ale tragediei, ambele având la bază sărbătorile rituale în cinstea zeului grec Dionisos. Etimologic, comedia provine de la cuvântul grec “komoidia”, însemnând “cântec al unui grup de cheflii”,  iar “komos” era o procesiune de persoane care cântau şi dansau prin oraş, adesea îmbrăcaţi în costume de animale celebrând forţele vitale ale naturii şi fertilităţii. Spectacolele lor hazlii, pline de obscenităţi, cuvinte desantate şi zeflemele adresate direct privitorilor erau destinate să tulbure ordinea şi să ofere relaxare. 

Spre deosebire de tragedie, unde mila și teama sunt evocate printr-o dramatizare expresivă a limitelor eroului, în comedie, râsul este provocat de ruperea frontierelor, de spulberarea iluziilor şi de o transcendenţă emoţională asupra a ceea ce este obişnuit sau predeterminat.

Dramaturgi care au marcat comedia antică
În comediile lui Aristofan, la fel ca şi în tragediile lui Eschil, Sofocle si Euripide, teatrul comic îşi găseşte cel mai măreţ întemeietor şi cel mai influent promotor.

Chiar dacă nu putem atribui meritul de a fi creat comedia lui Aristofan, el se numără printre primii ei practicanţi. Piesele sale au supravieţuit intacte şi ne oferă singurul exemplu de comedie greacă veche, forma aspră, profană şi îndrăzneaţă, din punct de vedere intelectual, care, alături de tragedia poetică, a constituit cea mai mare realizare a teatrului atenian din secolul al V-lea î.Hr.  Piesele acestuia sunt bazate, în mare măsură, pe descrierea vremurilor în care a trăit, reflectări ale controverselor şi preocupărilor din acea perioada pot fi găsite în operele sale.

Comediile scrise de Menandra iau locul comediilor lui Aristofan după moartea acestuia. Operele sale sunt mai limitate şi mai puţin ofensatoare, dar, în adaptările romane ale lui Plaut şi Terentiu au constituit principala sursă de inspiraţie a teatrului comic occidental. Reflectarea lumii din comediile lui Aristofan şi încurajarea capacităţii noastre de a râde de absurditatea, excesele si pretenţiile ei rămân, însă, cele mai mari resurse ale comediei ca formă.

Aşadar, Aristofan, împreună cu operele sale, rămân reprezentativi pentru dezvoltarea ulterioară a comediei. Crezi că acest lucru se datorează inspiraţiei primite din partea muzei Thalia?

Ene Mihaela Alina
Membru Departament Educaţional
Sindicatul Studenţilor din Cibernetică (SiSC)

Did you like this? Share it!

2 comments on “Povestea Comediei- din Antichitate pâna în prezent

Foarte bine structurat !
Un articol captivant realizat la nivel superior ce ofera acces la informatii publicului larg . Textul este inteligibil , informatia este prelucrata atent iar continutul informational de calitate academica .
Felicitari !

Mi se pare un articol complet şi obiectiv !
Felicitari!

Leave Comment