Topul pieselor de teatru pe care trebuie să le vezi!

Vreţi să vă distraţi, să uitaţi de griji, să vă amuzaţi? Vreţi să râdeţi şi iar să râdeţi? Atunci mergeţi să vedeţi aceste comedii savuroase, bine construite, vii, alerte, eficace, cu o distribuţie perfectă. Dincolo de situațiile ce provoacă râsul, de dialogurile explozive și de mișcările comice, pieselor nu le lipsește consistența psihologică.
 
Atunci când ai cinematografe la tot pasul și tehnologia pare că invadează fiecare aspect al vieții, nu este nimic mai benefic pentru suflet, după multe ore de muncă, decât o piesă de teatru care să te determine să râzi cu poftă.  
 
Piese de teatru precum: „Dineu cu proști”, „Gaițele”, „Egoistul” sunt unele dintre cele mai cerute piese. Deși sunt jucate deja de un număr considerabil de ani, biletele la acestea se epuizează în doar câteva ore. Toate sunt piese de autor, puse în scenă de regizori de prestigiu şi care au în distribuţie veterani ai scenei româneşti, dar şi tineri actori.
 
Dar care este cheia succesului într-o lume a tehnologiei?
„Egoistul” este ultima piesă a lui Anouilh, ce datează din 1981 şi este considerată o piesă autobiografică, în care personajul central este atât calomniat, cât şi calomniator.
 
De la premiera care a avut loc în 16 noiembrie 2004, „Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan, s-a jucat cu casa închisă până la ultima reprezentație scenică la care acesta a luat parte.
 
„Egoistul” este o comedie în care resentimentele fostei soții, reproşurile amantei, eșecul fiului, imoralitatea fetelor sale, dar și defecțiunile instalațiilor casnice sunt prilejuri de a-și expune viziunea lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită.
 
Spectacolul „Gaițele” a avut premiera în 2002, dar rămâne cu un umor la fel de proaspăt, după 85 de ani de când piesa a fost scrisă şi îşi păstrează şarmul de spectacol devenit instant clasic. Avem de-a face cu o maşinărie perfect unsă, condusă impecabil de toţi actorii și care va parcurge mii de kilometri de acum înainte.
 
Considerată o comedie de succes, piesa a fost concepută ca o dramă a cuplului prins într-o poveste de iubire erodată de căsătorie, pe fundalul căreia se creionează cu un umor dur aspecte din viața de provincie, uneori sufocantă prin monotonia ei, dar și caractere umane comice, tragice, grotești.
 
În casa Anetei Duduleanu, trei femei bătrâne, care au uitat de mult timp cum iubeau cândva, supraveghează atent dizolvarea unei relaţii. Un bărbat mai tânăr se satură de boala soţiei şi alege să se arunce într-o relaţie la fel de nesănătoasă. Gaiţele sunt acolo, adulmecând moartea. Vampa, baba, amantul ratat, mironosiţa trădată, servitoarea fitilistă şi parvenita se întâlnesc în sufrageria Anetei pentru a bârfi tot ce mişcă şi ce nu mişcă.
 
Tragicomedie rară, intens ironică, având o schemă dinamică aproape minimalistă, piesa Gaiţele este tăioasă prin modul în care împarte tipologiile. Oferă roluri foarte puternice actorilor din prim-plan. Aneta Duduleanu este primadona care conduce cu false modulaţii vocale şi cu un şchiopătat trucat convoiul gaiţelor spre victoria supremă: nimeni nu stă în calea adevărurilor lor. Zoia este delicioasă atunci când îşi dilatează pupilele de plăcere, are o lăcomie candidă şi dă cele mai bune lecţii de mâncat colivă, iar Lena joacă admirabil rolul gaiţei de rang secund, alegând o formă mai puţin îngroşată stilistic. 
 
„Dineu cu proşti” este un model de comedie bulevardieră fără nici o pretenţie artistică, dar scrisă cu nerv, cu ştiinţa replicii şi a situaţiei, ofertantă pentru toate personajele. Autorul piesei, francezul Francis Veber, a moștenit de la Labiche meșteșugul de a scrie comedii cu replici savuroase pentru situații exploziv comice, inspirate din actualitate. „Le diner de cons” a înregistrat în Franța un mare succes, atât pe scenă, cât și în transpunerea cinematografică din 1998.
 
Totuși, care este cheia succesului internațional?
Putem spune că unul dintre motive este actualitatea tematicii, dar, fara doar și poate, pe lângă aceasta se regăsește și transparența actiunii, ușor de adaptat în orice societate posibilă. În societatea noastră de astăzi activează numeroase persoane care se consideră importante pentru miezul vieții sociale, politice sau chiar culturale și sfidător acuză de „prostie” pe cei din jurul lor.
 
Autorul clădește cu dibăcie acțiunea, plină de surprize, pe această temă în piesă. Ironia sorții face ca Pierre Brochant să nu mai poată participa la dineul inițiat de membrii unei elite de snobi cu pretenții intelectuale, ce invită pentru distracția lor un individ pe care îl consideră a fi un prost. Cel ales pentru amuzament de către Pierre este François Pignon. Pierre însă, are o criză de schiatică și trebuie să stea acasă, iar în jurul său și al lui François, se învârt o serie de personaje, fiecare reprezentând o categorie socială, fiecare desenată cu ironie de dramaturg. De la o scenă la alta conflictul sporește, acțiunea se îmbogățește prin situații comice fascinante, iar ritmul acestei farse crește.
 
Ene Mihaela Alina
Membru Departament Educaţional
Sindicatul Studenţilor din Cibernetică (SiSC)

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search