Comedii românești vs. comedii străine

De multe ori mergem la teatru pentru a vedea o piesă bună, un actor preferat ori pentru a ne relaxa. Dar, indiferent că vedem piese românești sau piese străine, la un moment dat acestea se intersectează și astfel regăsim puncte comune în piese ce par atât de diferite.
 
Unul dintre clasicii literaturii românești și cel mai important dramaturg, Ion Luca Caragiale, era adesea numit „Molière balcanic”. Deși aceștia au trăit în epoci așa de îndepărtate, se regăsesc numeroase puncte comune în operele lor.
 
Rebreanu îl compara adesea pe Caragiale cu Molière: „Ceea ce a fost Molière pentru Comedia franceză a devenit Caragiale pentru Teatrul Naţional: cititor sufletesc al casei. A crescut în Teatrul Naţional şi a rămas toată viaţa atât de strâns legat de instituţia aceasta, încât ascensiunea lor aproape se confundă. La Teatrul Naţional, Caragiale a fost întotdeauna preţuit şi iubit ca un caracter de geniu.”
 
Indiferent că vorbim de Molière  sau de Caragiale în operele ambilor autori regăsim satirizarea moravurilor societății și a aspectelor sociale, dar aceștia se deosebesc prin contrastul esență-aparență cauzat de perioada istorică.
 
Cuplul din spectacolul „Școala nevestelor”, format din soții Arnolphe și Agnès, amintește de cuplul Zoe-Trahanache. „Şcoala nevestelor“ este o satiră acidă la adresa cuplurilor în care diferenţa de vârstă este de câteva decenii între soţi. Molière a construit o adevărată ştiinţă despre om şi despre viaţă, comedia susţinându-se prin contrapunctul delicat şi uneori patetic al comicului de situa­ţie dintre soţi.
 
Analizând și operele altor scriitori români găsim puncte comune și în acestea, de exemplu în comediile lui Vasile Alecsandri. „Burghezul gentilom”, de Molière, amintește de cuplul Chirița-Guliță („Chirița în provinție”), mai exact aspirația la aparenta noblețe. Acțiunea comediei „Chirița în provinție” o prezintă pe Chirița, după ce își măritase cele două fete, într-o altă ipostază, caracteristică perioadei anterioare evenimentelor de la 1848, când mica boierime este dornică de parvenire. Chirița vrea să își vadă soțul ispravnic, iar pe Guliță, fiul ei, să îl căsătorească cu Luluța, o fată orfană, dar care va moșteni o mare avere.
 
Dacă vom analiza cu atenție operele autorilor străini, cu siguranță vom găsi numeroase puncte comune cu operele autorilor autohtoni, dar nu vom putea compara genii ce aparțin unor lumi, unor culturi sau unor epoci atât de diferite, cum este cazul lui Molière și Caragiale.
 
Ene Mihaela Alina
Membru Departament Educaţional
Sindicatul Studenţilor din Cibernetică (SiSC)

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search