Viața ca o piesă de teatru tragicomică

Ce este viața?

Dacă l-am fi întrebat pe Alexandre Dumas, ne-ar fi răspuns că viața este un joc etern, o ruletă fără de sfârșit”, regizorul Dario Fo ne-ar fi spus că „viața este o minunată ocazie trecătoare pentru a ne folosi bucuria de a exista”, iar Hans Christian Andersen ne-ar fi prezentat-o ca pe cea mai bună poveste”.

Dacă ne întrebi pe noi, viața poate fi privită ca o adevărată piesă de teatru în care actorii principali suntem chiar noi.

De ce o piesă de teatru tragicomică?

Așa cum spunea și Charlie Chaplin, viața este o tragedie atunci când e privită în prim-plan și o comedie când o privești în plan larg”. Nu de puține ori, viața ne pune în fața unor încercări ce par a fi niște obstacole atât de greu de trecut, însă dacă stăm și privim înapoi la acele momente, ele nu au făcut decât să ne transforme pe noi în ceea ce suntem astăzi.

Fiecare dintre noi ne putem numi actori. Ne montăm propriile spectacole, jucăm rolurile pe care le dorim: la universitate jucăm rolul de student, la locul de muncă cel de lucrător, acasă suntem copii, părinți, nepoți.

De multe ori, pentru a impresiona pe cineva, ne ,,punem masca” celui care de fapt nu suntem: ne purtăm altfel, demonstrăm alte trăsături de caracter și ajungem să credem că omul ne acceptă și ne iubește pentru ceea ce suntem. În schimb, el acceptă acea ,,mască”. Ne pierdem nu printre străini, ci ne pierdem pe noi înșine. Este important să ne găsim, să ne acceptăm, să înlăturăm trăsăturile negative, dar nu prin a juca ci prin a deveni într-adevăr cum ne dorim. Ceea ce este important este să ajungem să facem ceea ce ne face cu adevărat fericiți, indiferent de prejudecățile celor din jur, iar rolurile și masca să le păstrăm doar pentru momentele în care urcăm pe scenă.

Ambele, fie că vorbim despre viață, fie că vorbim despre o piesă de teatru tragicomică, indiferent de firul poveștii, tind către același lucru: acel final fericit pe care cu toții ni-l dorim. Exisă doar o mică diferență: viața este o piesă de teatru pentru care nu se fac repetiții. Din acest motiv, trebuie să zâmbim, să cântăm, să dansăm, să râdem, să plângem, să trăim intens fiecare moment al vieții înainte ca totul să se termine iar cortina să fie trasă.

Să nu uităm niciodată că la fel ca în cazul unei piese de teatru, este important cât de frumos s-a desfășurat viața, nu cât de mult a ținut.

Georgiana Luminița Boboc
Membru Departament Educaţional
Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search