Cu teatrul nu-i de glumă

Destinul are umor şi, din când în când, este poznaş, aducându-ne în situații comice, de care ne amintim cu drag, întrucât trezesc un zâmbet pe chipul nostru.

Ești curios de când „se practică” comedia?

Încă din vremuri străvechi, grupuri de comedianți, numite „mimi” colindau satele jucând scene scurte, rudimentare ca structură. Mimul nu dezvolta o acțiune propriu-zisă, ci se mulțumea doar să înfățișeze – sub forma unui dialog – simple scene din viața de zi cu zi. Comedianții imitau cu umor persoane cunoscute, satirizau anumite comportamente ale oamenilor și caracterizau diferite tipuri ca: bețivul, lacomul, șarlatanul, naivul și așa mai departe. Glumele mimilor erau grosolane, bufoneriile istrionilor erau vulgare, dar farsele acestea erau foarte gustate de popor, pentru că aveau un ritm vioi, înțepături satirice bine plasate și un ton plin de naturalețe.

Singurul comediant, grec, de la care ne-au rămas opere integrale, în număr de 11, adică exact un sfert din câte a scris, este Aristofan.

Spre deosebire de tragedie, scena comediei nu era unică, decorul era multiplu, acțiunea se deplasa de la țară la oraș, din lumea reală în lumea basmului, de pe pământ în cer sau în infern. Coriștii purtau și ei măști, ca actorii, adeseori fantastice, grotești; astfel, în unele comedii ale lui Aristofan, coriștii erau costumați și mascați în chip de viespi, de păsări sau de broaște. Adeseori personajele erau alegorice, situațiile erau simbolice, dar de cele mai multe ori satira la personajele reale și la situațiile contemporane era foarte vie, clară și permanentă. Psihologia personajelor sale e sumară, Aristofan nu crea „tipuri”, în schimb bogăția sa de amănunte asupra vieții timpului e uimitoare.

În afară de Shakespeare, nimeni nu l-a egalat vreodată pe Aristofan în felul său genial în care a știut să îmbine fantezia cu realul, alegoria cu satira și umorul cu poezia.

Cu ocazia zile de 1 aprilie, considerată ziua păcălelilor, încă din secolul XVI-lea, ne-am gândit să vă spunem câteva glume:

Teatrele bârfesc la o cafea: „Dacă-ți zic! Știam că e Teatru Mic, dar când l-am văzut prima dată am rămas Mască.”


– Într-un teatru din București se juca piesa de teatru „Ștefan cel Mare”. La un moment dat un actor strigă:

„Unde sunteți moldovenii mei?”

„Aici Măria Ta, au răspuns trei sferturi din sală.”


– Într-un teatru, soția șoptește soțului:

Dragul meu, uite, tipul ăla de lângă tine doarme!

Și ce, ăsta este un motiv să mă trezești pe mine?


Acestea fiind spuse, vă așteptăm, cu drag, în perioada 8-12 aprilie la festivalul național „Serile Teatrului Studențesc” pentru a petrece împreună clipe minunate și pentru a crea amintiri de neuitat!

Gabriel-Cătălin Cebuc

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search