Gândurile unui festival

Stau pe scenă și adesea mă gândesc:

E atât de bine că pot să trăiesc!

Râd, sunt fericit, iar când ajung la extaz,

Imediat o lacrimă se scurge pe obraz.

La fiecare rol jucat, o nouă filă

Este scrisă cu emoție…devine fragilă.

Toate amintirile începutului revin,

E copleșitor gândul – decid să intervin.

Aplauzele sparg liniștea apăsătoare,

Trebuie să-mi spun replica următoare.

Rândul întâi e plin de curioase priviri…

Urlu! Observ în întuneric câteva tresăriri.

La următoarea replică încep a plânge,

Ultimul rând liniștea străpunge:

Intrase cineva și se alătura poveștii,

Sper să-i placă latura asta a măștii…

Treaba mea aproape că s-a terminat,

Urmăresc sala și văd că s-a luminat,

Devin îndată unul cu reflectoarele,

Emoția revine, iar acum tremură picioarele.

Nu compar cu alt sezon nicio trăire,

Țelul e să aduc unică revenire!

Ediția aceasta a ajuns la final.

Sper să ne vedem mereu anual!

Cu drag, citește pe vertical’!

Costina Alina Niculae

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search