Stă să plouă cu actori

Precum în cazul unei prezentări, a juca într-o piesă de teatru cu greu se poate număra printre lucrurile ușoare. Imaginați-vă: într-o clipă ești înconjurat de prieteni, iar în următoarea ești copleșit de aplauze, de lumina reflectoarelor și de toată energia resimțită în sală. Firea umană este predestinată emoțiilor; dacă până și profesioniștii se confruntă cu acestea din când în când, oare cum se simte un amator?

Pentru a răspunde la această întrebare, am luat legătura cu coordonatoarea trupei de teatru SiSC de anul acesta, Miruna Viciu, care a fost mai mult decât fericită să ne împărtășească puțin din experiența ei:

Consideri că e greu să îți faci curaj atunci când urci prima dată pe scenă?

În general curajul nu înseamnă absența fricii, ci învingerea ei, deci aș spune că partea mai grea este să depășești limita numită frică.

Când vine vorba de personaje, a juca înseamnă a te pune în pielea altcuiva. Ți se pare greu să intri în rol? Urmezi un proces pentru a face asta?

Da, mi se pare destul de greu mai ales până ajung să cunosc în detaliu caracterul personajului. Sunt anumite trăsături care mi se par imposibil de asociat cu personalitatea mea, dar încerc să găsesc o modalitate de a mi le însuși, pentru că în final ajung să înțeleg mai bine oamenii, iar această lecție este una extrem de valoroasă.

Ai emoții când urci pe scenă? Dacă da, ce fel de emoții sunt?

Oh, dar câte emoții… Am avut niște emoții foarte mari, copleșitoare chiar. Sunt un amalgam de emoții, entuziasm, teamă, fericire etc, sunt de toate felurile, dar emoțiile sunt instrumentele unui actor, cred că fără ele nu ar putea să ajungă mai departe de buza scenei la spectatori.

Cum ai descrie într-un cuvânt primul ropot de aplauze?

Ireal.

Și, după această descriere, cred că putem spune cu toții că simțim măcar o parte dintre aceste sentimente și gânduri atunci când observăm evoluția unui actor pe scenă. Până la urmă, prin talentul lor, actorii nu doar că joacă un rol sau o piesă, ci și spun, cu ajutorul artei și pasiunii, sutelor de spectatori, un fizic te iubesc.

Festivalul național „Serile Teatrului Studențesc” este mai mult decât ce îi sugerează numele – așa cum a spus Miruna, este un amalgam de emoții, iar trupa SiSC adună la un loc oameni care nu urmează studii în domeniul actoriei, dar care manifestă o dorință imensă de a-și exprima trăirile și a se redescoperi prin intermediul acestei arte.

Așadar, fiecare om are în sinea sa o artă latentă, care poate înflori în ceva spectaculos în orice moment. Cea mai puternică armă a artistului este încercarea, pentru că nimeni niciodată nu poate cunoaște efectul dacă nu îngăduie să fie cauza.

Radu-Anton Moldovan

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)  

 

Did you like this? Share it!

0 comments on “Stă să plouă cu actori

Leave Comment