Povestea din spatele scenei

 

Trăim ca frunzele purtate-n vânt,

 

Ne căutăm menirea pe Pământ…

 

Suntem oameni, complecși în felul nostru de a fi, iar uneori atât de simpli încât cu greu ne înțelegem pe noi înșine. Pentru fiecare persoană este important să își găsească locul, pasiunea, acel sentiment de întregime care o face să se simtă mai vie ca niciodată.

 

Actorul este omul a cărui ambiguitate îl face uneori să pară venit dintr-o altă lume. Privim pe scenă un supraom, care se transpune perfect în pielea personajului său și atât de bine se conturează acest aspect, încât avem impresia că exact așa este el în viața de zi cu zi.

 

Cu toate acestea, fiecare piesă de teatru sau orice fel de ecranizare adusă în fața spectatorilor are în spatele său o poveste. De la prima replică învățată, la transpunerea completă în pielea personajului, toate aceste elemente necesită un anumit timp de adaptare, dar și unele sacrificii pe care actorii le fac. Fiecare semnifică drumul parcurs de aceștia în vederea îmbrățișării caracteristicilor personajului pe care îl au de interpretat. Tot procesul nu ne este cunoscut nouă, celor ce se bucură de strigătul artei, ci totul se petrece în spatele scenei, loc în care se ascund povești poate niciodată rostite.

 

Cu toții observăm sacrificii majore ale unor actori, acelea pe care le-au făcut pentru reușita unui rol. Dar este povestea întreg conturată astfel? Datorită acestei întrebări pe care ne-o punem, actorul și tot ceea ce înseamnă el rămâne o enigmă, definind conceptul „Teatrului ca o mască”. Acesta ne arată faptul că artistul permite să fie expus luminii reflectoarelor atât cât își dorește, noi neștiind complet ce se ascunde în spatele procesului de creare a unei noi ființe, prin rolul pe care îl are de interpretat.

 

Dar dacă se întâmplă ca actorului să i se încredințeze un personaj cu ale cărui caracteristici nu rezonează? Aceasta poate fi considerată o adevărată provocare. Cunoaștem atâtea exemple de actori care interpretează personaje negative în anumite piese de teatru sau ecranizări, roluri care îi pun în dificultate datorită faptului că ei în esență nu se regăsesc printre acțiunile exprimate de respectivele caractere. Cu toate acestea, actorul, prin forța sa de neimaginat cu care ne-a obișnuit, reușește de fiecare dată să se conformeze cerințelor și astfel duce la capăt orice provocare. Antiteza dintre ei înșiși și personaj nu îi face să se oprească, ci dimpotrivă, aceștia se autodepășesc, punând bazele unora dintre cele mai bune roluri pe care le-au interpretat.

 

Arta teatrală este o adevărată călătorie a cunoașterii sinelui. Să fii actor nu presupune doar ideea potrivit căreia totul se bazează pe interpretarea rolului pe scenă, în care doar respectivul moment contează. Acest lucru este complet eronat. Actorul pleacă spre destinații necunoscute atunci când interpretează un rol, riscă totul și visează la împlinire. Munca, pasiunea și dedicarea de care dă dovadă, îl fac pe acesta să realizeze faptul că misiunea sa a fost finalizată cu succes. Aplauzele îi aduc confirmarea, iar zâmbetele de pe chipurile oamenilor îl împlinesc sufletește.

 

Jean Château afirma că: „Prin intermediul jocului putem părăsi lumea nevoilor și tehnicilor noastre, această lume interesantă care ne înconjoară și ne încătușează.” Așadar, avem motive să credem în actori, să le dăm acestora șansa de a ne inspira prin „jocurile” prezentate pe scenă, căci în fiecare piesă de teatru pe care o descoperim, putem afla o poveste nouă, pe care să o conturăm exact așa cum ne dorim. Și tu poți fi povestea din spatele scenei, căci, prin simpla ta prezență ca spectator, contribui la dăruirea forței necesare celor ce își expun trăiri prin artă.

 

 

Denisa Marinescu

 

Membru Departament Educațional

 

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

 

Did you like this? Share it!

0 comments on “Povestea din spatele scenei

Leave Comment