Terapie prin teatru

Fiecare dimineață din viața ta începe în aceeași manieră: ochii se lasă mângâiați de primele raze de lumină ce intră pe fereastră, însă refuză cu tărie să le privească. E prea devreme. Totuși, fără tragere de inimă, te ridici absent și prima imagine pe care pupilele o captează este chiar reflexia ta în oglindă. De obicei, observi cum strălucirea din privire lipsește cu desăvârșire, dar nu azi, pentru că azi e diferit. Azi mergi la teatru! 

Cu fiecare pas pe care îl faci, simți că te îndepărtezi tot mai mult de întunericul minții și te apropii de lumina sufletului, de parcă cineva îți dirijează trupul unind firul inimii cu sala de teatru.

Mâna păpușarului te ghidează pedant către locul care ți-e rezervat, lăsându-te să remarci impaciența celor din jurul tău. Și ei sunt, la fel ca tine, consumatori de artă ce-și hrănesc existența prin teatru. Cortina se ridică, iar tu inspiri adânc, adunând entuziasmul sălii și insuflându-l mai apoi actorilor. Urmează momente în care te lași complet purtat de mrejele jocului actoricesc, dând uitării ce a fost și ce va urma. Pașii actorilor dictează ritmul bătăilor inimii tale, cuvintele rostite cu atâta pasiune îți rup șirul gândurilor, iar prezența scenică te îndeamnă să te ridici în picioare, pentru că dintr-o dată ți se pare că o astfel de reprezentare e demnă de toată aprecierea. Acesta ești tu, dragă spectatorule! 

Cealaltă mână a păpușarului îți poartă riguros trupul pe scenă, aruncând pe toată suprafața ei cu greutățile de pe talerul sufletului și transformându-le în emoție pură. Fiecare gest, fiecare grimasă și fiecare cuvânt sunt variabilele unui sistem trudit de-a lungul a zeci de ore de muncă și pasiune, având ca necunoscută verdictul. Într-un moment de respiro, te uiți spre mulțime, căutând validarea. Lumina reflectoarelor te împiedică să vezi vreo reacție, dar în ciuda lipsei unei confirmări vizuale, nu poți să nu simți emoția ce plutește în aer. Și iat-o: umbra unei siluete ce se ridică în picioare prinde contur, urmată curând și de sute altele, acompaniate de ropote de aplauze. Zâmbești, iar pentru câteva secunde ce par a fi o infinitate, sunteți doar tu, publicul și arta. Acesta ești tu, dragă actorule!

Păpușarul te scoate acum din vraja care te-a cuprins, însă senzația nu dă semne că-ți va părăsi spiritul. Nu înceta să-ți oferi astfel de trăiri. Trezește-te în fiecare dimineață și dăruiește ochilor tăi strălucirea de care au nevoie! 

„Simt din nou tumultul vieții și renasc dintre ruine”, spunea cândva Alexandru Macedonski. Asta face teatrul pentru tine, dragă artist și iubitor de artă.

 

Andreea Stan

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

 

Did you like this? Share it!

0 comments on “Terapie prin teatru

Leave Comment