Deși suntem tentați să credem că din sfera teatrului fac parte doar emoția, pasiunea și talentul pur, adevărul este că un pilon vital ce stă la baza reprezentării scenice este tehnica. Din cea din urmă derivă latura mai „științifică” a artei teatrale, cea care educă tinerii actori în drumul lung spre perfecționare.
Pentru atingerea idealului scenic, aceștia primesc de cele mai multe ori un imbold consacrat: magicul „dacă” al lui Stanislavski, ce are rolul de a-i îndemna pe actori să-și pună cât mai multe întrebări în legătură cu personajul interpretat. Un astfel de exemplu stă în dilema: „Ce aș fi făcut eu dacă m-aș fi aflat în aceeași situație cu personajul meu?”. O simulare a procesului creator provocat de această întrebare poate lua următoarea formă:
Dacă n-aș scrie acum, aici,
M-aș preface-n licurici
Să vă pot lumina gândul
Ca să-mi ziceți jurământul:
„Jur să râd, să fiu, să zbier
Până m-oi preface-n cer
Ca să văd scena de sus,
Să v-admir cum mi-am propus!”
Fiindcă asta mi-am promis:
Să-mi fiți voi un paradis,
Nu doar spectatori, nu public,
Ci simple măști în cub Rubik
Pe care să mi-le-asum
Și-n teatru să le consum.
Iată-mă acum pe scenă
Măcinat de o dilemă:
„Cine sunteți? Cum mă vreț’?
Melancolic sau glumeț?”
Căci le-am studiat și vouă
Vi le-arăt pe amândouă
Din două grimase reci
Ori trei poante așa… mai seci.
Dacă nu v-or fi pe plac
Oi vedea ce-o să mai fac,
Ce-mi improvizez din scurt
Ca să-mi las publicul mut
Pentru câteva momente
Iar apoi, în valuri lente
Să-mi aud ovații-n sală,
Și să fiu piesa centrală.
Dacă sunteți curioși să vedeți în ce măsură și-au îndeplinit actorii noștri promisiunea, vă așteptăm cu drag la cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Național „Serile Teatrului Studenţesc”.
Raluca Spînu
Membru Departament Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică(SiSC)
