O linie în jurul gândurilor

Avatar

Seara încet se lasă…

Tainele Pământului rămân nevăzute.

Magia în întuneric, Pacea în adâncuri.

Suntem asemenea unei păduri…

O colecție de lumini și umbre.

Un copac nu impresionează omul, doar dacă este lângă un altul, iar acesta lângă un alt copac și tot așa, pentru că doar atunci ființa umană se va uita spre cer și va vedea o împletire de ramuri, frunze, adieri de vânt, triluri ale păsărilor… de viață.

Oare nu putem spune același lucru despre artă? Oare nu și această manifestație sublimă a creației umane nu este, de fapt, un caleidoscop în care imagini abstracte se rotesc la infinit pentru a forma ceva concret? 

Pierdute insule ce suntem pe-al vieții mare val,

Cu, între noi, poteci ce șoapte poartă,

Noi, petice de-uscat prinse-n pustiu de apă fără mal,

Stingheri ne ducem, toți, a noastră soartă.

(Matthew Arnold Pentru Marguerite)

În marea neliniștită a vieții, cu barca destinului nostru, vâslim spre insule de care să ne ancorăm. Aici sperăm să întâlnim oaze de liniște care să ne aducă în suflete alinarea talazurilor ce se izbesc de malurile gândurilor noastre. Arta reprezintă tocmai aceste mici petice de nisip care se scurg încet prin clepsidra timpului. Ea ne oferă un refugiu, un (răs)timp în care dacă ne-am uita la un ceasornic nu am mai vedea secunde, minute sau ore, ci replici, pași de dans sau ritmuri melodioase.

Pe insulă suntem în siguranță, pentru că, în sfârșit, nu mai suntem noi actorii vieții noastre. Altcineva trăiește, râde, plânge în universurile alternative în care suntem proiectați ca simpli spectatori. Uităm să fim noi și ne reamintim doar când ceasul indică ora ,,Aplauze: Aclamații”. E vremea să ne ridicăm ancora și să navigăm spre necunoscut, dar marea pare mai lină acum.  

Am cunoscut un artist și acum zilele mele sunt

pictate în lavandă, în fiecare oră cu o nuanță diferită.

Visez în acuarelă, dansez în tonuri blurate 

cu fiecare linie pe care o trasez, mișcată de inspirație.

Sunt viziunea lui, dansatoarea lui, interpretarea frumuseții sale,

iar această pânză este scena pe care joc pentru tine. 

(Christy Ann Martine Dansatoarea)

Fie că vorbim despre teatru, dans, film sau improvizație, despre arta elitelor sau cea populară, întreg spectrul este un joc ludic de senzații efemere, dar care odată trăite se transformă în emoții ce pot dăinui o eternitate în sufletele iubitorilor de frumos… ale celor care se află pe linia din jurul gândurilor.

Ioana-Cristina Bucur

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search