Marea cuvintelor goale

Andreea Stan

În viață, la fel ca și în teatru, emoția este elementul primordial în a transmite un mesaj credibil. Singura deosebire dintre cele două este faptul că numai în cazul uneia emoția trebuie să fie doar o mască pusă cu iscusință pe chipul unui actor bine instruit. Ai crede că e evident în care dintre situații, nu-i așa? Totuși, de-a lungul timpului, a devenit tot mai greu să ne dăm seama unde se aplică această regulă: în teatru sau în viață?

 Cursul vieții noastre este asemenea unui ocean. De multe ori ne lăsăm purtați de măreția unui val ce se apropie furtunos de țărm, în final dovedindu-se a fi o simplă iluzie, nelăsând semne vizibile în urmă. Cu toate acestea, valuri la fel de înalte aduc lucruri din adâncurile mării și le lasă pe nisip, ca niște urme, drept mărturie că valurile au trecut pe acolo, mult timp după ce s-au retras. Similar, suntem tentați să credem că tumultul de cuvinte dintr-un discurs reprezintă dovada esențială că în spatele acestuia există emoție, însă deseori se dovedește a fi doar un talaz deșert.

Cum facem diferența între două astfel de valuri? Ei bine, secretul stă într-o privire, într-o simplă grimasă, într-o schimbare a tonalității și poate chiar în calitatea cuvintelor, mai presus de cantitatea lor. Aceste lucruri mărunte stau ascunse printre miile de picături de apă ce formează valul, iar dacă ești destul de atent încât să privești mai în detaliu, vei observa dincolo de aparențe, înțelegând cu adevărat impactul ce urmează a fi lăsat pe țărm.

Oare de ce ne este atât de greu să facem această distincție? Luând drept exemplu jocul actoricesc, putem spune cu deplină convingere că un artist și-a îndeplinit cu succes sau nu rolul, imediat ce se lasă cortina. Asta se datorează obiectivității noastre și faptului că așteptăm să fim convinși de autenticitatea unui actor înainte de a trage o concluzie, pe când în viața de zi cu zi, pornim de la premisa că omul din fața noastră nu joacă un rol, fără a-l analiza riguros. Dacă am renunța la această certitudine oarbă și am trece totul prin filtrul rațiunii sufletești, lucrurile ar fi văzute mult mai clar, deoarece cuvântul este obsolet pentru suflet. El se lasă convins de fapte, nu de vorbe.

Așadar, fie că ești cel care ascultă sau cel care vorbește, asigură-te că există întotdeauna ceva mai mult decât cuvinte în spatele unui val. Peste ani, când vei privi în urmă, îți vei aminti cu siguranță de fiecare impact ce a lăsat urme pe țărmul tău, însă nu și de cele care au trecut neînsemnate.

Andreea Stan

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search