Piesă despre teatru

Avatar

Personaje:

DENISIAN CALANCEA, politician, prieten cu DOBRESCU din liceu

ALEXANDRU DOBRESCU, corporatist

CLAUDIA IONAȘCU, avocat, prietenă bună cu băieții

 

 

Teatrul înseamnă ceva diferit pentru fiecare om, însă, oricare ar fi însemnătatea acestuia, ceva îi atrage de fiecare dată să ia parte la o nouă piesă. Ce este acel ceva, vă întrebați? Se poate să fi găsit câteva răspunsuri…

ACTUL I

(Veranda unei cabane montane, în toiul unei dimineți din zilele noastre. În zare se văd munții, în cadru două scaune de terasă de-o parte și de alta a unei măsuțe cu o cană de cafea și o scrumieră.)

SCENA I

DOBRESCU stă aplecat peste pervaz, cu nelipsita cană de cafea în mâna dreaptă, admirând peisajul, în haine comode; CALANCEA, așezat la masă, citește ziarul de duminică în timp ce pufăie un trabuc.

CALANCEA (cu trabucul în colțul gurii): Curios… scrie în ziar că anul acesta prezența la teatru a românilor a fost mai scăzută față de anul trecut. Ce s-o fi întâmplat?

DOBRESCU (după ce ia o gură de cafea): Factori sunt mulți, cine știe cu exactitate care este motivul principal. Personal, nu am mai fost la teatru de luni bune din cauza serviciului, cu toate că o seară la spectacol este una dintre plăcerile mele.

CALANCEA (închide ziarul, îl pune pe măsuță, pune trabucul în scrumieră, se ridică și se duce lângă DOBRESCU): Și ce te atrage la teatru, Alexandru?

DOBRESCU (rămâne cu privirea fixă, privind în față, pe un ton melancolic): Teatrul reprezintă pentru mine o cale de scăpare, o contextualizare și manifestare a unor emoții. În final, pe scenă ne este prezentată o formă mai intimă și mai onestă a artei comparativ cu filmele.

(La final, DOBRESCU intră în cabană, din cauza frigului.)

SCENA II

CALANCEA (singur): Și, cu toate acestea spuse, nu foarte multă lume a descoperit teatrul cum a făcut-o Alexandru.

(CALANCEA stinge trabucul, ia ziarul de pe măsuță și intră, de asemenea, în cabană.)

ACTUL II

(O sufragerie încăpătoare de cabană. În mijloc, o canapea crem din piele, așezată la doi metri și jumătate de șemineu, cu fotolii în aceeași temă lângă; în dreapta, la câțiva metri, o bucătărie deschisă cu hotă, în care IONAȘCU lua micul dejun; în stânga, tot la câțiva metri, un perete pe care se află un tablou impresionist cu o ramă detaliată de aur alb. CALANCEA s-a așezat pe fotoliul din stânga, DOBRESCU s-a dus lângă șemineu să se încălzească.)

SCENA I

IONAȘCU (în timp ce mănâncă): V-a ajuns frigul din urmă?

DOBRESCU (își freacă mâinile lângă șemineu)

CALANCEA: Ne-a prins frigul, dar și subiectul de discuție. Tocmai vorbeam cu Alexandru despre teatru după ce am citit în ziar că a scăzut prezența poporului la spectacole anul acesta. Ce părere ai, Claudia?

IONAȘCU (vădit surprinsă): Dar cum? De ce? Teatrul este un loc în care poți să te ascunzi și să te regăsești în același timp, în care întrebări pe care nici nu știai că le ai își găsesc răspunsul, în care întreg spectrul de emoții nu se mai sfiește să iasă la iveală! Care ar fi motivul pentru aceasta?

CALANCEA (surâde): Teatrul este o modalitate de exprimare a trăirilor și a sentimentelor pe care de cele mai multe ori ni le ascundem în spatele unor măști. Pentru mine, teatrul înseamnă că, timp de două ore, pot să evadez din propriile-mi rutine urbane, alegând să mă dedic trup și suflet intrigilor actoricești. Este manifestarea mea artistică preferată, pentru că surprinde, prin metafore comice, tragice sau romantice, viața așa cum e ea.

DOBRESCU: Am foarte mulți prieteni interesați de teatru. Când am discutat cu câțiva, mi-au spus că țin foarte mult la spectacolele teatrale. Acolo au parte de trăiri, de emoții și sunt spectatorii unor talente, rupându-se de realitate.

SCENA II

IONAȘCU (termină micul dejun, se ridică și pune farfuria în chiuvetă): Ei, hai să nu ne facem griji. Auzind aceste vorbe, sunt sigură că oamenii vor începe să meargă din nou la teatru. Până la urmă, este una dintre cele mai pure forme de artă!

(Piesa se termină într-o notă veselă; DOBRESCU se duce sus în cameră, CALANCEA continuă citirea ziarului, iar IONAȘCU începe redactarea raportului. Cortina cade repede asupra tabloului.)

Scriere inspirată din „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.

 

Radu-Anton Moldovan

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

 

Contact

Trimite-ne un mesaj!

Not readable? Change text. captcha txt

Start typing and press Enter to search