Ce a vrut să spună autorul?

Deoarece știm prea bine cum este să auzi această întrebare de-a dreptul terifiantă și enervantă în același timp (de parcă aș putea spune eu ce a fost în capul omului ăluia, Dumnezeu să-l ierte!), ne-am gândit să încropim un mic dicționar care să ne scoată din situațiile incomode și să salveze ziua de fiecare dată când discuția merge în direcția artelor teatrale. Orice modificare sau adaptare a listei noastre este mai mult decât bine-venită, astfel încât aceasta să se potrivească stilului și personalității celui sau celei care dorește să se întrebuințeze de ea. Așadar, fără a mai adăuga ceva și în ordine alfabetică, începem cu:

ACTOR/ACTRIȚĂ, actori/actrițe. Persoană care face parte din specia Homo sapiens artisticus, văr apropiat al lui Homo sapiens sapiens, dar care suferă de cel puțin o dedublare de personalitate în fiecare seară. Personalitățile acesteia se obțin printr-o înțelegere făcută pe Viață cu Zeii Teatrului la care poți ajunge doar datorită unei stări patologice descoperite în Grecia Antică acum vreo 2500 de ani.

ANTRACT, antracte. Singura aritmie (a pulsațiilor transei teatrale, bineînțeles) la care unii se gândesc cu ușurare din cauza nenorocirii de a fi consumat înainte prea multe lichide, dintr-o confuzie a setei de cultură cu cea a setei biologice. Prilej ca „dedublații” anterior menționați să își pescuiască părticele din sufletul pe care l-au aruncat în sală.

APLAUZE, pl. Distorsionare năprasnică a atmosferei generată de cutremurele spirituale ce și-au avut epicentrul pe scenă. Uneori pot fi și apreciere de formă, în cazul în care geniul nu a putut fi receptat din cauza prea multor bruiații pe traseu.

CĂSCAT, căscaturi. Cum aici suntem fani înrăiți ai simetriei, ar fi fost mare păcat să nu trecem și tipul de distorsionare aflat la polul opus, a programului de somn, care poate fi înțeles și ca o critică de-a dreptul spontană și fără intenție. Gura păcătosului adevăr grăiește!

CORTINĂ, cortine. Giulgiu care la bază nu este decât o cenzură transcendentă care se ridică și se coboară la ordinele Zeilor, hotărâtori ai momentului potrivit. Marele Anonim este prieten cu aceștia.

DECOR, decoruri. Ansamblu alcătuit din milioane de particule fine de multă muncă și viziune. Scoase din haosul existenței lor separate și mai apoi armonizate de un ochi ce s-a visat permanent în alte lumi, creează o imagine ca printr-un binoclu a unui tărâm ce nu are ființă, dar care este, în același timp, întruchiparea veridicității pentru o scurtă vreme.

DISTRIBUȚIE, distribuții. Bilet la loterie completat de regizor după ce a studiat atent interacțiunea dintre bile și aer, dintre bile și alte bile. Oportunitate de a împărți câștigul cu publicul, de a-l păstra pentru el sau de a nu câștiga nimic (în afară de „urări de bine”).

EURITMIE, euritmii. Simbioză armonioasă între bulgării de lumină coborâți de sus, liniile trasate cu măiestrie în decorul scenei, alături de muzică și dans, care amintește de familiaritatea unui spațiu de sărbătoare, o geneză a unei bucurii transmise prin fluctuațiile Vieții. 

GALERIE, galerii. Leagăn proptit în loc din cauza faptului că balansările euforice ale acestuia deranjau permanent Panteonul, fără ca legănații să își dea seama. Elanul sufletesc nu a fost stăvilit, oscilația acestuia fiind cea mai apropiată experiență de cea a înțelegerii făcute de actori.

GRAȚIE, grații. Benedicțiune pogorâtă asupra actrițelor care le permite să exprime ceva și să se înțeleagă altceva, în cel mai natural mod cu putință. Invectivele pot fi aruncate fără nicio urmă de vinovăție, complimentele pot fi îmbrăcate în zeflemea, iar ironiile în cele mai dulci laude. De mișcări nici nu mai pomenim, era evident că parcă plutesc spre largile zări ale spectacolelor.

IMPROVIZAȚIE, improvizații. Rezultatul harului unui actor care se află într-o stare de spirit când pare a fi în completă armonie cu tot ce înseamnă ființa lui. Trăiri, aspirații, dorințe, toate ridicate până la nivelul materializării aproape fizice. Trupul nu mai este al său, se mișcă așa cum i se dictează din cerurile de sub vitraliile templului în care joacă.

MARIONETĂ, marionete. Vase moi în care actorii își transferă sufletul atunci când acesta nu-și mai încape în trup. Devin pentru o scurtă perioadă de timp măști pentru persoanele din spatele lor și îi întâmpină pe privitori cu căldura unor oameni cu adânci convingeri.

PARADĂ, parade. Moment al unei intime interacțiuni între public și artiști care se manifestă ca o celebrare a Vieții și a ce înseamnă să trăiești. Prilejul de a uni în profunzime cele două jumătăți care dau sens acestui tip de manifestări artistice. Sala devine o singură întruchipare, măcar pentru o scurtă perioadă de timp.

SCENĂ, scene. Loc în Univers în care se naște un alt univers. Are rolul de mediu prin care se plantează în capul fiecărui spectator o sămânță de ceva, care la rândul ei va naște încă un univers până când se sufocă unele pe celelalte. Nu s-a putut măsura impactul pe care îl are un astfel de transfer sau până unde poate ajunge. Putem, deci, concluziona că Universul e mare.

VIZIONARE, vizionări. Ne-am obișnuit că toate vin în perechi, așa că poate fi un șir neîntrerupt de „Ce a zis?”, „Ce se întâmplă?” sau „Unde este?”. Dar în același timp poate fi un răgaz pentru suflet, un voiaj spre coama zburlită a Vieții prea bune ca să fie altfel decât utopică. Pentru un moment, deși doamna V se mișcă prea repede pentru a putea fi urmărită cu ochiul liber, totul încetinește, transformându-se într-un slow motion leneș. Și îți așezi capul pe spate pentru că nu mai are rost să te împotrivești aleanului față de ceva ce încă nu ai avut. Sau poate că ai avut, dar întotdeauna fascinația pentru „mai mult” este prea puternică pentru încrâncenatul Homo sapiens sapiens.

Bineînțeles, lista poate continua la nesfârșit, s-ar putea încropi un voluminos ceaslov, dar nu aceasta este intenția noastră. Ce am vrut a fost să ne aducem aminte de experiența cea mai apropiată de cea a intrării într-un lăcaș spiritual și, dacă se poate, să îmbrăcăm într-o altă formă trăirea de care ne este atât de dor și a cărei amintire probabil nu a rămas nealterată de negurile vremurilor în care ne aflăm. 

Radu Tîrhoacă

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Did you like this? Share it!

0 comments on “Ce a vrut să spună autorul?

Leave Comment