Schimbări neașteptate de scenă

De mici copii, viața se așterne în fața noastră sub forma unui drum, care poate lua multe întorsături. Influențați de ceea ce vedem, auzim sau ne înconjoară, ne conturăm ideea Când voi fi mare vreau să fiu…, încercând să ne desenăm un traseu pe propria hartă a vieții, care în final să scoată din noi ce e mai bun.

De cele mai multe ori, din comoditate, preferăm să lăsăm totul să meargă de la sine, să experimentăm exact ceea ce credem, adică lucrurile pe care ne-am concentrat atenția. Cu cât ne apropiem mai mult de țelul pe care-l avem, descifrăm necunoscutul, care ne arată că nu asta era ceea ce noi visam, că alegerea pe care am făcut-o nu ne-a condus spre fericire. Astfel, apare dezamăgirea, frica de a păși pe alte căi, dând vina pe destin, pe viață, pe noi înșine. Însă asta rezumă doar o repetiție nereușită a propriei noastre piese, viața.

Atenție, motor, scena 1, dubla 2, acțiune!!!

Pentru a atinge mulțumirea sinelui, trebuie să acceptăm schimbarea și să evoluăm, să lăsăm adevăratul personaj din noi să scoată la iveală talentele și locul unde ne potrivim cel mai bine. Acestea sunt doar câteva dintre indicațiile scenice primite de la marii actori ai teatrului.

Irina Antonie este una dintre marile actrițe independente ale teatrului din București, prezentă și în seriale TV. Un indiciu spre calea actoriei îl primește în adolescență, când participă la un festival de teatru, unde domnul Mircea Albulescu îi spune: ,,Tu o să ajungi o mare actriță!”, dar influențată de părinți, care nu o susțin pe această cale, ajunge studentă a Facultății de Turism, la ASE. Având curajul de a ieși din sfera în care se afla, participă la un casting pentru un rol în televiziune, care îi schimbă complet destinația profesională.

Orice piesă de teatru necesită mai multe repetiții, viața dovedindu-i asta Maiei Morgenstern, care în drumul ei spre scenă s-a lovit de eșecul admiterii la UNATC, dar nu s-a lăsat doborâtă, devenind studentă în anul următor. Pentru a ajunge în lumina reflectoarelor, Virginia Rogin s-a izbit de mai multe admiteri nereușite, doar cea de-a treia aducându-i succesul și motivația: ,,Da, sunt ultima, dar o să termin prima!”.

Până ca viața să-i ridice cortina și să se afle în spectacole de teatru remarcabile ale regizorilor francezi sau ale deținătorului premiului pentru regie la Cannes, Bogdan Zamfir a urmat studiul Limbilor Străine la București și master la Sorbona, doar mutarea sa în Belgia aducându-i primele contacte cu mediul profesional teatral.

Toate aceste trăiri ale artiștilor ne demonstrează încă o dată că viață este un spectacol de teatru cu scenarii alese de noi, care ne conduc spre schimbare și evoluție, ca doar în final să reușim să ne creionăm adevărata fericire. 

Înainte de a auzi zgomotul clachetei, care anunță terminarea scenei, haideți să îndrăznim să depășim frica de schimbare, să încercăm noi roluri, indiferent cât de dificile par sau ce obstacole apar în cale.

,,Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat”– Seneca

Iuliana Hîngan 

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Did you like this? Share it!

0 comments on “Schimbări neașteptate de scenă

Leave Comment