Când trupul îți devine glas

Până acum am trăit cu ciudata și cumva liniștitoarea impresie că fiecare are la naștere o moașă nevăzută care dăruiește câte puțin din talentele ei oamenilor pe care îi inițiază în această existență. Spun liniștitoare pentru că aceasta ar fi o explicație convenabilă a faptului că unii dintre noi sunt făcuți pentru destine la care alții nici măcar nu se gândesc. Ei bine, lucrurile devin și mai interesante atunci când nu ai numai o moașă, iar printre acestea se numără Cele Trei Grații care parcă te aduc pe lume într-un vals haotic acompaniat de singurul plânset care este așteptat cu sufletul la gură.

Sunt sigur că fiecare dintre noi a admirat, măcar o dată, pe cineva pentru modul în care își cară trupul sau pentru ușurința cu care își folosește mișcările pentru a explica cât de impresionați au fost de enormitatea unui munte sau cât de mișcați au fost de un eveniment aparent banal, dar care capătă sens datorită gesturilor ce țin de mână cuvintele. 

Cum această fascinație este universală, înseamnă că aceleași reguli se aplică și în cazul actoriei, iar nimic nu este mai frumos decât a înțelege care sunt mecanismele din spatele unei minuni.

Stăpânirea spațiului

Normele spațiale sunt un element important în teatru, iar modul în care acesta este folosit poate oferi indicii interesante privitorului. Prin prisma distanței dintre două persoane sunt codificate nenumărate detalii ce țin de relația pe care o au și de posibilele interacțiuni dintre acestea. Se pot distinge: spațiul intim, până la jumătate de metru în jurul cuiva, care ne sugerează apropierea dintre personaje; spațiul personal, de la jumătate de metru până la un metru și jumătate, aceasta fiind delimitarea cel mai des folosită în majoritatea interacțiunilor cu prietenii și familia; spațiul social, până la patru metri depărtare, care apare în cazul cunoștințelor.

Farmecul celor șapte microexpresii

O microexpresie este o grimasă scurtă și involuntară care apare în acord cu sentimentele trăite de cineva. În comparație cu expresiile faciale prelungite, este dificil să mimăm aceste neintenționate contracturi musculare. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când simțim ceva puternic, fața ne dă involuntar de gol. Cele șapte microexpresii sunt dezgustul, furia, frica, tristețea, fericirea, mirarea și disprețul. În timpul spectacolelor, actorii doresc să proiecteze cât mai autentic trăirile personajelor pe care le joacă. Evident, în funcție de natura scenariului anumite mine vor fi exersate pentru a înfățișa corect persoana ce trebuie prezentată pe scenă.

Dulci priviri

Uitatul, holbatul sau clipitul sunt părți importante ale limbajului non-verbal. Când ne întâlnim cu cineva care ne este plăcut clipim mai des și pupilele se dilată. Pe de altă parte, când ne enervăm, privirea devine mai dură, iar clipitul se rărește, uneori ochii rămânând fixați minute în șir asupra a ceea ce ne provoacă supărare . Lipsa de pregătire, deconectarea față de situația în care se află personajul poate fi indicată prin clipiri repetate, care nu par a fi cauzate de un anume motiv.

Întinderi de mâini și clătinări cu totul

Unele mișcări ale mâinilor apar în timpul discursului, cum ar fi atunci când numărăm sau când încercăm să accentuăm o idee. Alte gesturi sunt ușor de recunoscut, cum ar fi arătarea cu degetul în depărtate zări. Indiferent de natura acestora, rolul lor este de a găsi și alte moduri de a răspunde la întrebări sau de a recunoaște cu sinceritate că persoana întrebată nu cunoaște răspunsul la o întrebare.

Pe de altă parte, corpul ca întreg nu indică anumite emoții în special, ci mai degrabă modul în care se simte respectiva emoție. Este un reflex a te distanța față de ceva înspăimântător sau lipsit de gust. Înghițitul în sec, umezirea buzelor și atingerea părului pot exprima stres, interes sau sentimente de superioritate.

În final, cea mai importantă idee ar fi aceea că nu contează numai ce spunem, ci și cum dăm naștere acelei idei, cum îi dăm o formă în realitate. Pentru că una este să construiești aripi unor cuvinte, iar alta este să le dai brânci într-o râpă de unde nu vor mai vedea lumina zilei.

Radu Tîrhoacă

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Did you like this? Share it!

0 comments on “Când trupul îți devine glas

Leave Comment