Interviu Mihaela Mardare

,,Așa văd eu, că un actor ar trebui să știe tot, să fie o mașinărie, să poată face de toate”.

Î: Cine este Mihaela Mardare?

R: Habar n-am. Este o fată care s-a născut în Oltenița, ce și-a dorit să facă teatru, e o fată muncitoare, cu simțul umorului îmi place mie să cred și o fată de încredere. Nu am răspunsuri cu metafore.

Î: Care este piesa preferată în care ai jucat și de ce?

R: Una singură… Cred că este și cea mai recentă în care am jucat ,,Gâlcevile din Chioggia”, comedie, la teatrul ,,Toma Caragiu” din Ploiești. Nu am fost de la început în proiect, doar am făcut o înlocuire și când am văzut că totul era deja construit, toată echipa știa textul, m-am speriat. M-am panicat foarte tare deoarece voiam să dovedesc că sunt bună, talentată. Faptul că am trecut prin procesul acesta de panică, de ,,hai că ai curajul să poți și să faci” și mi-a ieșit, mi-a rămas așa undeva, adică mă gândesc cu mare drag la acest spectacol. E momentul în care mi-a fost frică, dar am avut curaj!

Î: Consideri că te-a ajutat actoria să te descoperi, să vezi părțile bune sau mai puțin bune ale personalității tale?

R: Da. Eu când am venit în clasa a IX-a la București, la liceul de teatru, nu ieșeam din bancă în pauză. Îmi era rușine să vorbesc cu oamenii, să spun ceea ce gândesc, să fac glume pentru că mă gândeam că nimeni nu o să râdă și așa am stat un an întreg. Cu toate că aveam 10 pe linie, simțeam că ceva nu funcționează. Însă, tot făcând teatru și încercând să ,,mă arunc” am devenit alt om. Dacă nu făceam teatru, eu eram speriată de bombe, acesta este adevărul. Chiar și acum îmi e frică, dar cel puțin am curajul să încerc.

Î: Ce face un actor în timpul liber?

R: Din punctul meu de vedere, eu nu-mi fructific timpul liber cum mi-aș dori, întrucât ar trebui să fac dicție mai mult, să citesc piese de teatru chiar dacă nu joc în ele momentan, ar trebui să știu tot. Cel puțin așa văd eu, că un actor ar trebui să știe tot, să fie o mașinărie. Dar nu fac asta. Fac puțin sport, puțină dicție, mă uit la seriale, pictez, fiindcă mă ajută să mă exprim și învăț să cânt la pian. În general, cred că un actor încearcă să se bucure de fiecare secundă, să trăiască prezentul, asta încerc și eu. Dar cred că oricine ar trebui să facă asta, nu neapărat un actor.

Î: Ce crezi că trebuie schimbat la teatrul românesc? Consideri că îi lipsește ceva?

R: Eu nu mă pricep la tot ceea ce ține de birocrație, dar ar trebui ca actorii să aibă locuri de muncă, colaborări, bugete, spectacole, să se facă concursuri de angajare. Stau și mă gândesc că doar în București sunt anual aproximativ 60 de absolvenți. Făcând un calcul realizez că joacă foarte puțini, deși sunt foarte mulți talentați. E greu! Muncești foarte mult să faci facultatea și te trezești că nu ai ce face. Deci da, actorii vor să joace, sunt talentați, dați-le să joace!

Î: Care este sfatul pe care l-ai da celor la început de drum?

R: Să-și dea timp să se cunoască pe ei, să nu ia personal criticile și să aibă multă răbdare, curaj, energie pozitivă pentru că nu se întâmplă totul într-o zi. Spre exemplu, cred că până să iau un casting, n-am luat înainte alte cincizeci. Să facă această meserie cu dragoste, nu cu gândul de a ajunge vedetă.

Î: Ce impact a avut pandemia asupra ta și asupra carierei tale?

R: Eu am terminat facultatea în anul 2018, iar pandemia a venit fix când începutul meu de carieră mi se părea că se întâmplă. Efectiv trebuie să o iau de la zero. A fost dubios, am stat în casă, dar simțeam nevoia să joc, să fiu în echipă, cum eram obișnuită, deci m-a atins psihic și emoțional. Am fost pusă într-o situație în care nu aveam ce face, frustrare mare, dar am trecut peste.

Î: De ce crezi că tinerii nu mai aleg teatrul ca o modalitate de a-și petrece timpul liber?

R: Unii aleg, cel puțin adolescenții mi se pare că sunt atrași de zona aceasta. În rest, nu se duc pe această parte pentru că generațiile se schimbă. Totul depinde de anturaj. Orice tânăr ai lua într-o gașcă de pasionați de teatru, va deveni și el. Și părinții îi pot încuraja sau se pot duce cu ei la teatru, întrucât mai târziu se simte diferența celor care merg de mici. Mergeți la teatru, este bun! Teatrul face bine! Chiar este senzație!

Î: Dacă te-ai afla din nou în punctul 0 în care ai putea alege actoria, ai alege același drum sau ai schimba ceva?

R: Aș alege același drum, mă refer că aș alege același liceu, aceeași facultate, dar mi-aș calcula timpul liber, l-aș fructifica mult mai bine, prin cursuri, prin concursuri, aș merge la mai multe workshop-uri, n-aș rămâne în propria bulă, aș ieși. Dar o să fac asta de acum încolo.

Î: Ce nu ar trebui să spună un actor despre el niciodată?

R: Un actor nu ar trebui să spună „nu pot”, „nu sunt talentat”, dar cred că niciodată n-ar trebui sa zică „nu mi-am învățat textul”, „nu știu cum să fac aici, nu vreau să fac așa aici”. Da, s-ar putea să nu-ți placă o anumită replică, însă trebuie să vii cu propuneri.

Î: Cum crezi că se vor raporta românii la teatru în următorii zece ani? Sau cum ai dori tu să se raporteze?

R: Nu am idee cum se vor raporta românii. Ceea ce mi-ar plăcea mie ar fi să meargă la teatru, la cât mai multe spectacole, nu doar la comedii sau la acel spectacol în care joacă actorul lor preferat. Asta aș vrea eu, ca românii să meargă la cât mai multe spectacole, inclusiv să facă teatru ca hobby, deoarece te dezvoltă pe tine ca om. Chiar dacă faci teatru și nu ajungi actor, devii un public mișto fiindcă înțelegi prin ce trece acesta, devii mai deschis și mai disponibil.

Î: Ai un mesaj pentru publicul STS?

R: Mi se pare super mișto și mă bucur foarte mult că se întâmplă astfel de activități. Să le faceți în continuare cu tot dragul și cu toată dragostea pentru că merită din plin. Vreau și eu să fac așa!

Did you like this? Share it!

0 comments on “Interviu Mihaela Mardare

Leave Comment