Dușmănie v.2.0

Vorbitul este terapie

Sigur ai auzit și tu cel puțin o dată „Era mai bine atunci, pe vremea lui Ceaușescu”. Niciodată nu am înțeles ce le lipsește celor care afirmă acest lucru, oare statul la o coadă kilometrică, de dimineață, pentru a cumpăra alimente? Poate mâncarea cu porția, care oricum nu era suficientă? Sau încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi libertatea de exprimare, confesională, de circulație și multe altele? 

Te invit să o cunoști pe Ioana, interpretată de Mihaela Teleoacă, îndrăgostită de tot ceea ce ține de comunism și de Nicolae Ceaușescu, în spectacolul de teatru Dușmănie v.2.0. E ceva vindecător în a le da oamenilor un obiect al urii lor, regizat de Gabriel Sandu.

Cea care tulbură apele liniștite este Alina, o tânără regizoare a unui film documentar de succes și care își dorește să creeze o altă capodoperă cinematografică despre povestea Ioanei, membră a fostei Securități și omul din spatele discursurilor lui Nicolae Ceaușescu. Andrei, nepotul Ioanei, antisocial, respingător și fără prea multă încredere în sine, este mereu alături de bunica lui, pregătit să îi asculte toate cerințele și să umple scena cu ieșirile lui ușor agresive. Cele trei personaje sunt aduse împreună prin intermediul traumelor personale, de unde se conturează situații aprinse care le vor schimba viețile și care te vor amuza cu siguranță. Vei afla cât este adevăr și cât ficțiune în spatele unui film documentar, alături de trecutul traumatic ce bântuie personajele în fiecare clipă. Firul dramatic al întâmplărilor este creionat de interpretările excepționale, pline de emoție ale Mihaelei Teleoacă, Oanei Pușcatu și ale lui Alex Mirea. 

Ceea ce face Dușmănie v.2.0 cu totul specială pentru mine, este montarea sa într-un mod interactiv, unde actorii privesc spectatorii în ochi, le pun întrebări retorice și le dau impresia că sunt componentele ce ajută la formarea unui întreg care dă magie spectacolului de teatru. Uneori chiar ai impresia că te vor chema acolo, lângă ei pe scenă, că vei fi actor pentru măcar câteva secunde, că vei face parte dintr-o poveste despre care nu știi aproape nimic și pe care o descoperi încetul cu încetul. 

Pe lângă interacțiune, este surprinzător modul în care Oana Pușcatu și-a conturat personajul, drept o fată ambițioasă și foarte determinată în a descoperi detalii cât mai controversate de la Ioana, care erau menite să aducă succesul noului ei film. M-a uimit și obsesia bătrânei pentru Ceaușescu, pe care îl venera ca pe un zeu și faptul că ea numea toată acea perioadă în care a fost alături de el o poveste de dragoste pentru care lumea nu o putea judeca. Pe lângă acestea, felul în care Andrei era manipulat de bunica lui și nu putea lua decizii pe cont propriu se datorează certurilor dintre părinții săi de când era un copil care abia descoperea lumea. 

Decorul, un alt element important, realizat până la cele mai mici detalii de către Raluca Alexandrescu, îmbinat cu muzica de care a avut grijă Xenti Runceanu,  s-a potrivit perfect cu momentele interpretate și luminile care aduceau în prim plan personajele, gândite de Ștefan Vasilescu. Toate acestea conturează spectacolul și îl apropie de perfecțiune. 

Trebuie să știi că aceasta este a doua variantă a piesei, gândită după o desprindere de la viața normală și multe momente care au afectat pe toată lumea. Primul spectacol a beneficiat de apariția regizoarei de film documentar Mona Nicoară, dar și de scurte secvențe din Videogramele unei revoluții, film realizat de Andrei Ujică în 1992. Rodica Mandache, István Téglás și Edith Alibec s-au întâlnit pentru a arăta ce este intimitatea și cum viața ți se poate schimba într-o secundă.

Dacă vrei să faci parte din povestea celor trei personaje și să afli dacă „vorbitul este terapie”, așa cum a mărturisit Ioana în timpul spectacolului, stai cu ochii pe pagina de Facebook a celor de la Teatrelli pentru a vedea următoarele reprezentații ale piesei și când vei putea lua parte la terapia celor trei. 

Text și regie: Gabriel Sandu

Cu: Mihaela Teleoacă, Oana Pușcatu, Alex Mirea

Video: Ana Cârlan

Decor: Raluca Alexandrescu  

Muzică: Xenti Runceanu

Lumini: Ștefan Vasilescu  

Cronică redactată de Dolhescu Daria

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)