Actul crimei unui concept -
o cronică a spectacolului ,,Sunt un criminal și un tată de familie”

Ce înseamnă să fii un tată de familie? Cum se caracterizează unul? Este responsabil? Sever? Afectuos? Atent, blând, de încredere? Sau poate nu se potrivește niciunul dintre aceste adjective.

Spectacolul Sunt un criminal și un tată de familie explorează această întrebare într-un mod unic, portretizând profilul unui individ aparent neobișnuit la prima vedere, dar complex în maniere, gânduri și judecăți.

De îndată ce pășești în sala de spectacol, te învăluie o atmosferă intimă și familiară, sala fiind una mică, cu număr redus de locuri. Scena este amenajată pentru a reprezenta o bucătărie, care la o primă privire poate părea normală. Cu toate acestea, detaliile scenografice dezvăluie adevărata natură a persoanei ce va păși pe scenă, reprezentând în același timp o cameră de tortură. Prin toate aceste elemente, simți că vei fi martor unei realități tulburătoare, care pare aproape prea ușor acceptată de către public. Prin temele abordate și prin atitudinea personajului principal, spectacolul te provoacă să-ți pui la îndoială propria moralitate, într-o stare persistentă de curiozitate îmbinată cu un sentiment bizar și straniu.

Elementele de scenografie, de la decor până la costume și tot ce ține de recuzită, îți dau sentimentul că ești transpus în mijlocul unui crime scene, în care fiecare detaliu este aranjat cu perfecțiune pentru a crea armonia necesară pentru monologul unicului personaj. Criminalul ne poartă pas cu pas prin sarcinile lui, care presupun torturarea și interogarea unor suspecți, dezvăluind treptat motivațiile, principiile și temerile tot mai relevante pentru caracterul său. Întregul spectacol este o confesiune a unui individ, făcut nemilos prin propriile dezacorduri și dezamăgiri privind viața personală.

Segmentarea personajului principal în doi actori reprezintă o alegere regizorală remarcabilă, iar Alejandro Durán reușește să sublinieze în mod surprinzător divergența dintre eul interior și imaginea proiectată în societate. Pe de-o parte, ne întâlnim cu imaginea unui tată model și responsabil, care aspiră mereu la ce e mai bun pentru fiicele sale, sau mai degrabă, încearcă să se conformeze unei imagini impuse de societate, iar pe de altă parte, avem profilul unui individ fără scrupule, maestru în arta intimidării și torturii, pe scurt, un criminal.

Nefirescul gesturilor protagonistului este portretizat într-un mod impresionant și autentic de către cei doi actori, Denis Imbrescu și Vlad Brumaru. Aceștia transmit o chimie aparte, parcă reprezentând cu adevărat două jumătăți ale aceluiași întreg. Există momente în care cei doi colaborează în bucătărie în timp ce gătesc sau povestesc în tandem, însă acestea sunt subtil dislocate de secvențe în care lucrează separat, dar împreună, pentru a relata o întâmplare, din două perspective diferite, dar din cadrul aceluiași individ.

Atât prin temele abordate, cât și prin nuanțele subtile ale titlului, spectacolul te provoacă să reflectezi asupra diversității normelor și valorilor morale în diferite comunități și subliniază complexitatea și subiectivitatea judecății morale și legale.

Spectacolul este dominat de duelul dintre dorințele interioare ale criminalului și normele sociale impuse, antiteze care par să se completeze perfect în trupul tatălui de familie. Cu toate acestea, până la final, nu ești sigur dacă protagonistul este el însuși un demon sau doar o victimă a unui sistem crud și defectuos. Spectacolul reușește să te facă să empatizezi cu el, dar în același timp, te determină să îl urăști pe acest om care uneori nu este atât de diferit față de noi.

Toți suntem, în felul nostru, un fel de tată de familie. Toți avem pe cineva pe care dorim să-l protejăm și de care ne simțim responsabili, o persoană pentru care credem că avem dreptul să luăm decizii. Toți avem o idee despre ceea ce înseamnă să fii un tată de familie. Chiar dacă această parte din noi nu este neapărat cea mai estetică, este important să ne amintim: ca să fii un tată de familie trebuie să fii puțin criminal.

Adaptat după romanul omonim scris de Fabio Rubiano, spectacolul oferă o explorare profundă și captivantă a temelor și a personajului. Astfel, dacă îți dorești să fii captivat într-un mod intrigant, îți recomand cu căldură să accesezi site-ul Teatrului Metropolis și să îți achiziționezi un bilet pentru următoarea reprezentație, programată pentru data de 24 aprilie 2024. Este o experiență pe care nu ai vrea să o ratezi.

Distribuția:

REGIA:
Alejandro Durán

SCENOGRAFIA:
Ana Ruxandra Gheorghiu

COREGRAFIA:
Cristina-Maria Misirgic

SOUND DESIGN:
Adrian Piciorea

CU:
Denis Imbrescu, Vlad Brumaru