Același tren spre evadare -
o cronică a spectacolului ,,Ultimii”

Pufuleți cu sare la doi lei? Un laptop vechi și zgomotos? Lătratul câinilor și sunetul trenului care trece? Poate vinul din sticla uzată de bere sau combinația de papuci cu șosete. Ce, mai exact, este reprezentativ pentru o viață modestă la sat?

Printre toate elementele enumerate mai sus și toate celelalte obiecte care ne vin probabil în minte când ne gândim la viața la țară, un lucru este cert: stereotipul oamenilor de la sat. În orice colț al țării, în mediul rural întâlnim multe tipologii de oameni, dintre care câteva sunt clar remarcate. Aceleași tipare ușor recognoscibile le întâlnim și în cele patru personaje ale spectacolului Ultimii, jucat pe scena teatrului Metropolis.

Spectacolul reușește prin umorul crud, glumele rostite în momente perfect gândite, decorul imersiv și naturalețea actorilor să te răpească din cotidian timp de aproape două ore și să te integreze în viața unei familii problematice, alcătuită dintr-un bătrân, ce nu mai este întru totul receptiv, cei doi fii ai săi, care sunt aproape antitetici, și iubita fratelui mai mic.

Cei patru actori din scenă: Adrian Titieni, Emanuel Pârvu/Alin Florea, Conrad Mericoffer și Andreea Mateiu, reușesc să aducă la viață niște personaje reale și organice, ce sunt unice, nu prin clișeele întruchipate, ci prin însuși caracterul lor, motivațiile și gesturile firești cu care poartă dialogurile comice și degajate.

În ceea ce privește firul narativ, povestea este una simpla, o revărsare a mai multor drame și întorsături de situație pe care le trăiesc cei patru și eșecurile lor în căutarea constantă de fericire. Ceea ce le este comun tuturor este persistența naivă și maratonul spre un viitor mai bun în care sunt toți angrenați.

Deși uneori împart aceleași griji și frământări, toți se dovedesc incapabili de a evada cotidianului lor limitat. Acest element ne face, la rândul nostru, să ne gândim dacă nu cumva suntem și noi la fel de absorbiți și împământeniți în propriul nostru univers, delimitat doar de nevoile și speranțele după care tânjim.

Spectacolul este într-adevăr o comedie energizantă, caracterizată de un umor aspru și neîngrădit, ce nu prevede niciun filtru, oglindind o existență simplă și autentică care nu suferă nicio cenzură. Deși poate părea uneori prea îndrăzneț prin exprimare pentru publicul mai tânăr, este primit cu deschidere de către cei cu mai multe experiențe de viață. În ciuda multiplelor situații comice, spectacolul se adâncește în realități subtile și este în sine o experiență relaxantă, o bucată ruptă din lumea pitorească a oamenilor de la țară și un timp în care vei râde cu poftă și vei fi impresionat de ingeniozitatea glumelor spuse.

Un element recurent impactant ce oferă senzația unui orologiu, care bate spre a anunța finalul unor drumuri, este trenul ce trece în momentele de cumpănă, încărcate emoțional, cu o miză considerabilă. Este un element ce servește rolul unui pilon și unei baze pentru lumea personajelor. Cu fiecare trecere a trenului, cei patru oameni rămân în același loc, în aceeași casă, împotmoliți în cercul lor strâmt, incapabili de progres sau evadare.

Scenografia excepțional de detaliată și captivantă te atrage în mini universul creat de Mimi Brănescu, în care te poți pierde fără consecințe. Pentru aproape două ore, ai senzația că ceea ce vezi în fața ochilor este ceva în totalitate natural, un colț desprins de pe ulița satului în care poate ai copilărit. Pasiunea celor trei scenografi, Maria Tache, Andreea Beșliu și Adela Pârvu, se resimte instantaneu din momentul în care s-a tras cortina. Fiecare colț al scenei este populat de elemente tipice ruralului aranjate cu precizie și delicatețe pentru a oferi o imagine de ansamblu uluitoare, o fotografie concretă a curții unui bătrân de la sat.

Așadar, spectacolul Ultimii, este o frescă a vieții moderne de la sat, o comedie plăcută și revigorantă și o poveste aparent simplă, însă cu un substrat profund, ce îți ridică problematica și întrebarea dacă nu cumva și în viețile noastre, la fel ca în realitatea spectacolului, fiecare an care trece, trece degeaba.

Dacă îți dorești să te găsești întors în timp, și să trăiești pentru câteva momente o altă realitate relaxantă și comică, poți accesa site-ul celor de la teatrul Metropolis pentru mai multe informații legate de următoarea reprezentație a spectacolului.

Distribuția:

REGIA:
Mimi Brănescu

SCENOGRAFIA:
Maria Tache, Andreea Beșliu, Adela Pârvu

MUZICA:
Vasi Bordianu

LIGHTING DESIGN:
Șerban Ionescu

CU:
Adrian Titieni, Emanuel Pârvu/Alin Florea, Conrad Mericoffer, Andreea Mateiu