Obiceiuri Necurate -
O comedie cu sau fără umor și mesaj profund

Dacă vrei un spectacol de teatru la care ar trebui să râzi, dar să și stai pe gânduri, „Obiceiuri Necurate” la Teatrul Bulandra poate fi o alegere inspirată. În regia lui Mihai Constantin, remarcăm abordarea unor teme serioase, cum ar fi ipocrizia și contradicțiile umane, mascate de aparența unei banale comedii. Astfel, într-un stil ce amintește de comediile shakespeariane, spectacolul vrea să râzi cu poftă, dar îți livrează și un mesaj important.

Încă de când m-am așezat pe scaun, am fost impresionat atât de coloana sonoră, cât și de decorul impecabil de pe scenă. Acestea au ridicat standardul și așteptările spectacolului dinaintea începerii, creând cadrul perfect pentru o seară plină de râsete. Fiind o comedie, mă așteptam ca pe parcursul celor 2 ore jumătate să fi avut momente în care să râd până la lacrimi, dar a fost abordat un umor clișeic, care nu este neapărat pe gustul meu. Acest fapt este cauzat de poantele previzibile, fără loc de suspans, ce tratează satira socială, situații absurde, deghizări și alte mărci identificabile și în umorul shakespearian.

Piesa surprinde viața unei comunități mici din cadrul unei mănăstiri, în care aparențele de moralitate ascund corupție, ipocrizie și conflicte nerezolvate. Personajele, fiecare cu propriile slăbiciuni, intră în situații tensionate care scot la iveală adevăruri incomode și arată adevărata lor fire. Umorul amar și ironia sunt folosite pentru a critica obiceiurile sociale și falsele autorități morale duhovnicești. În centrul poveștii se află teama de a fi judecat, într-o lume în care oamenii pun percepția celorlalți despre ei mai presus de orice.

Personal, un moment care m-a impresionat este cel în care Sora Philamena își mărturisește temerile și dorința de schimbare, declanșând un conflict puternic cu Sora Augusta, care refuză adevărul cu orice preț. Tensiunea crește odată cu ciocnirea dintre dorința de adevăr și minciună, iar momentul devine emoționant prin intensitatea trăirilor. Scena evidențiază conflictul interior și dificultatea de a rupe obiceiuri dăunătoare.

În ceea ce privește actorii, toți au făcut o treabă bună sau chiar foarte bună. Maria Veronica Vârlan în rolul Sorei Philamena, trebuie să recunosc, mi-a atras atenția cel mai mult, având, în opinia mea și cel mai greu rol de jucat. Am remarcat și perechea Ioana Anastasia Anton - Matei Constantin, deoarece aceștia au fost singurii care păreau că au chimie pe scenă. Din nefericire, nu am putut să mă bucur la fel de tare și de prestația lui Andrei Huțuleac în rolul lui Paul întrucât acesta nu m-a convins prin jocul lui, dovadă fiind și încercarea mai puțin reușită de a reda un bâlbâit.

Piesa este o combinație între o tentă de umor absurd și o critică subtilă la adresa religiei și a ipocriziei. Chiar și cu un decor complex, atenția este concentrată pe personajele care reușesc să transforme conflictul dintre idealurile religioase și dorințele umane într-o poveste cel puțin interesantă, din punct de vedere al firului narativ. Regia lui Mihai Constantin subliniază această luptă între religiozitate și trăirile personale, făcându-ne să reflectăm la contradicțiile adânci ale vieții noastre.

În final, Obiceiuri Necurate nu este doar o comedie care își propune să te amuze, ci și o piesă ce te provoacă să reflectezi asupra propriei moralități și a valorilor din societatea noastră. Se dorește a fi o combinație perfectă de râs și reflecție profundă, iar spectacolul te face să înțelegi mai bine contradicțiile din viața de zi cu zi. Cu siguranță, poate fi o experiență de neuitat care te lasă cu multe gânduri după ce părăsești sala, privind lucrurile dintr-o perspectiva filosofică.